- drept
- I.adj. m., pl. drepţi; f. sg. dreáptã, pl. drépteII.adv., prep.III.s. n., pl. drépturi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
drept
Look at other dictionaries:
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
sufrágiu — (drept de vot) s. n. (sil. fra ) [ giu pron. gìu], art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (sil. gi i ) … Romanian orthography
Commission for constitutional reform in Moldova — Moldova This article is part of the series: Politics and government of Moldova … Wikipedia
Thief: Deadly Shadows — Developer(s) Ion Storm Inc. Publisher(s) … Wikipedia
direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… … Dicționar Român
just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… … Dicționar Român
privilegiu — PRIVILÉGIU, privilegii, s.n. Avantaj, scutire de obligaţii (către stat), drept sau distincţie socială care se acordă, în situaţii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, oraşelor şi mănăstirilor; (concr.) act… … Dicționar Român
confunda — CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere. Trimis de ana zecheru, 27.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
monopol — MONOPÓL, monopoluri, s.n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominaţie într un domeniu, într una sau mai multe ramuri economice. ♦ (pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deţine un… … Dicționar Român
